Recenzie: La La Land

5

La La Land, un film deosebit care m-a impresionat. Să vă spun un lucru: nu am văzut foarte multe filme muzicale la viața mea, drept vorbind cred că m-am cam oprit la Sunetul Muzicii și Moulin Rouge, nu m-au atras foarte tare. Idee este, însă, că ele transmit într-un mod deosebit sentimente și emoții. Recunosc că nu mă așteptam ca La La Land să-mi placă prea tare, nici muzical nu mă așteptam să fie, dar adevrul este că a îmbrăcat o poveste de dragoste foarte frumos, iar finalul a fost sfâșietor de realist. Mai multe vă spun în recenzie.

După un moment muzical de excepție, ne sunt introduse personajele principale. Protagoniștii noștrii stăteau într-o iarnă (nu vă faceți griji erau în LA și iarna nu era tocmai iarnă) la coadă pe autostradă, unul în spatele celuilalt. Pe de-o parte era Mia (Emma Stone), tânăra actriță, în devenire, ce-și exersa un rol pentru audiții, iar pe de altă partă era Sebastian (Ryan Gosling), un iubitor înrăit al jazz-ului. Aproape că soarta a făcut ca ei să se nimerească acolo, pe acea autostradă, în acel moment, nu credeți? Din păcate nu s-au cunosc, tot ce au avut a fost un schimb de replici acide din trafic.

1

Mia era o fată extrem de talentată, care lăsase totul pentru a deveni actriță. Din nefericire pentru ea, cel mai apropiat contact cu actoria era cafeneau din zona Hollywood în care lucra ca barista. Încerca să obțină un rol, nu o putem acuza de asta, dar nu trecea niciodată de nicio audiție. Situația lui Sebastian era oarecum similară, era un excelent pianist, dar fusese tras în piept și acum era într-o situație delicată. Îi plăcea extem de mult jazz-ul și visa că într-o zi își va deschide propriul club de jazz, unde va putea cânta în voie. Dorința lui era să readucă jazz-ul în prim plan, să reaprindă flacăra.

4

Mă veți întreba probabil cum au ajuns cei doi să se cunoască până la urmă? Cum aveau să se comporte doi artișit talentați, dar oarecum neglijați de soartă? Ei bine, nu o să vă spun. Va trebui să mergeți la cinema să aflați chiar voi toate aceste detalii. Vă garantez că este o poveste deosebită, acompaniată foarte frumos de scene muzicale superbe.

Se spune despre La La Land că are șanse la Oscar, vom vedea. Până atunci este un film de dragoste ce transmite sentimente puternice. Finalul este sublim, o explozie de emoții ce nu vor lăsa pe nimeni nepăsător. Cei doi actori, jos pălărie, au executat niște roluri extrem de complicate și de expresive. Nu mai vorbesc de coregrafia pe care au fost nevoiți să o învețe. În concluzie, până se decide dăcă va fi cel mai bun film al anului sau nu, eu zic să mergeți să-l vedeți. Vizionare plăcută!

3

Filmul are premiera pe 23 decembrie și este distribuit de Freeman Entertainment.

Recenzie: Pasagerii (Passengers)

3

Pasagerii este un film cu o idee mai mult decât interesantă, o idee care m-a atras foarte tare. Este un film care are la propriu 3 personaje plus un android și care te face să îți pui imaginația la treabă. Este un SF care, după părerea mea, ar putea ajunge cândva realitate. Mai multe vă povestesc în recenzie.

Filmul se deschide cu imaginea unei nave spațiale, Avalon, care călătorea în spațiu. Care era destinația acesteia? O nouă planetă numită Homestead II, unde puteai avea partea de un nou început. Vedeți voi, exista această companie care oferea posibilitatea oamenilor să migreze pe o altă planetă, mai curată, mai puțin aglomerată. Firește, serviciul era foarte scump, iar doar cei bogați îl puteau accesa. Iată astfel se întreptau cei aproape 5000 de pasageri.

4

Călătoria spre Homestead II avea să dureze în jur de 120 de ani și probabil vă întrebați, cum ai fi putut supraviețuii unei astfel de călătorii fără să mori de bătrânețe. Simplu, toți erau puși într-o stare de hibernare în niște capsule programate să îi trezească cu doar 4 luni înainte de destinație. Foarte ingenios, nu-i așa? La bordul Avalon erau 5000 de capsule cu pasageri și în jur de 200 și ceva de membri ai echipajului. Ce credeți că se întâmplă?

În urma unei defecțiuni una din capsule se activează și îl trezește pe unul din pasageri,  inginerul James Preston (Chris Pratt). Nu ar fi fost o problemă dacă se trezea, să zicem, cu numai o lună două înainte de destinație. Din păcate tânărul James se trezește cu 90 de ani înainte, astfel șansele sale de a mai trăi până pe Homestead II erau nule.

5

A încercat timp de 1 an de zile să găsească o soluție, să facă ceva pentru a se pune din nou într-o stare de hibernare – totul fără succes. Membrii echipajului erau într-o cameră separată, pe care nu o putea accesa, astfel James era sortit pieirii, într-o singurătate apăsătoare. Singurul său companion era barmanul Arthur (Michael Sheen), un android ce stătea la dispoziția tuturor pasagerilor până la destinație. Ar fi înnebunit de solitudine, cu siguranță, asta dacă nu apărea în scenă Aurora Lane (Jennifer Lawrence), o scriitoare din New York. Cum a apărut ea în această discuție, dar și ce vor face amândoi în situația dată, vă invit să aflați mergând la cinema.

2

Filmul are o idee genială după părerea mea. Un SF care deschide puțin orizonutul și te facă se te gândești cum ar fi dacă, într-o bună zi, omenirea chiar ar fi capabilă de astfel de lucruri. Firește, soarta lui James este una tragică, decizia sa a fost cumva justificată într-un astfel de context. Cu toate acestea finalul nu m-a dat pe spate, aș fi vrut să se joace cu imaginația mult mai mult, aveau cadrul necesar. Nu am ce să zic prea multe, mergeți să vedeți acest film și lăsați-vă imaginația să lucreze. Sunt curios ce ați fi făcut voi în locul lui James?

1

Filmul are premiera pe 23 decembrie și este distribuit de InterComFilm.

Recenzie: Demonul (Incarnate)

3

Demonul ne propune o variantă inversă de exorcizare. O sa vedeți mai tarziu la ce mă refer exact, idee este că împătimiții de gen se pot „delecta” cu o porție de horror. Zic doar o porție pentru că nu m-a speriat chiar atât de tare. Are doar câteva scene, în rest este mai mult acțiune. Să lăsăm vorba și să trecem la recenzie, așadar.

În scena de deschidere ne este prezentată o familie monoparentală. Băiatul, Cameron (David Mazouz), și mama acestuia (Carice van Houten). Cei doi pregătesc cina și se bucură de timpul împreună. Aflăm că tatăl lui Cameron era ținut departe de acesta de către mamă. Se pare că nu era tocmai un tată model, iar mama lui prefera să-l știe departe. Acest lucru l-a afectat, firește, pe Cameron, care ar fi vrut să fie alături și de tatăl său. Toate ca toate, dar în toiul nopții Cameron este posedat de o entitate.

1

Expert în exorcizarea, pardon, evacuarea unor astfel de paraziți, era doctorul Seth Ember (Aaron Eckhart). Metoda lui nu se baza pe exorcizarea clasică – extragerea demonului din exterior, ci prin evacuarea acestuia din interiorul victimei. Cu alte cuvinte, Ember se punea într-o stare de comă ce îi permitea să intre în mintea celui posedat. Aparent victima era într-o stare de somn și experimenta o iluzie creată de acel demon.

Doctorul Ember va fi chemat de către Biserică să rezolve și acest caz al copilului. Pentru că nu se credea pe sine un exorcist și pentru că nu voia să aibă de-a face cu Biserica, Ember este tentat să refuze. Ce îl face să accepte totuși? Eu vă propun să aflați asta, precum și dacă băiatul va fi salvat, mergând la cinema.

4

Filmul își propune să ne sperie încă de pe la început, are o scena destul de „tăioasă”. Ne-am fi așteptat să continue în același stil, însă scenele horror sunt destul de rare. Ne captivează mai mult prin acțiunea în sine și suspans. Ne ține cu sufletul la gură Ember și metodele lui de evacuare a parazitului să zicem așa. În concluzie este un film ușor, poate fi văzut fără probleme și de cei care poate nu tolerează un nivel ridicat de horror.

5

Filmul are premiera pe 09 decembrie și este distribuit de InterComFilm.