Minte-mă frumos în Centrul Vechi

1

Aseară am fost la avanpremiera filmlui „Minte-mă frumos în Centrul Vechi”, un film regizat de Iura Luncașu. După cum probabil știți, fac parte din proiectul „Adoptă un film românesc” și sunt bucuros să vă anunț că din 01 aprilie, filmul este în cinematografe. Ca o primă impresie, pot să vă spun că m-a surprins, foarte plăcut, este un film cu potențial căruia merită să i se dea atenție. Este destul de cunoscută situația filmelor românești, sunt desconsiderate chiar de dinainte de a se lansa, dar eu am speranța că acest lucru se va schimba. E păcat ca niște valori, tinere, să fie ignorate chiar înainte de a se putea exprima. Să trecem acum la recenzia noastră.

Filmul ne prezintă o trupă de teatru care se pregătea pentru ziua premierei. Nu aveau ei prea multe, nici rechizită, nici inspirație, dar încercau să demonstreze. Regizorul Freddie (Alexandru Unguru) se cam chinuia să transforme o piesă clasică în ceva modern, care să prindă. Avea nevoie să o impresioneze pe doamna critic Asaftei (Coca Bloos), era crucială părerea acesteia, dar ajungem și acolo. Până atunci să ne concentrăm puțin pe actorul principal al piesei, Doru (Pavel Ulici). Acesta era cuplat cu o colegă de scenă, Dora (Nicoleta Hâncu), dar lucrurile nu mai mergeau așa bine întrei ei. Asta nu era decât un motiv de tristețe pentru ei, dar de bucurie pentru un alt coleg de scenă, Alecu (Sorin Miron), un băiat destul de naiv căruia îi plăcea de Dora.

3

Doru era un băiat silitor, punea mult suflet în ceea ce făcea, avea o groază de job-uri, dar, inexplicabil, nu îi ajungeau banii. Se tot împrumuta mai mult și mai mult, de sume exorbitante aș putea spune. Într-o seară va fi asaltat de 2 recuperatori, care îi vor lua motocicleta ca garanție. Disperat, Doru va încerca să facă rost de bani pentru a-și recupera motocicleta și va apela (din nou) la Alecu, cel ce se pare că avea ridicol de mulți bani. Alecu, cel amorezat de Dora, va vedea o oportunitate aici și va accepta să îi facă cadou lui Doru banii necesari. Problema este că Doru nu se duce direct să-și recupereze motocicleta, ci va poposi pe la o sală de jocuri. Așadar, aici pierdea domnul Doru actoru’ toți banii pe care îi avea. Avea patima jocurilor de noroc, iar acest lucru aproape l-a distrus. Va pierde, firește, toți banii făcuți cadou de Alecu (6000 de Euro ca să înțelegem despre ce vorbim) și se va afunda și mai tare în prăpastie. Eu vă invit să descoperiți cum s-a încheiat toată această nebunie, dar și cât de mare succes a avut piesa lui Freddie, mergând la cinema.

2

Este un film interesant, are o tehnică frumoasă și transmite mesaje dure ale realității în care trăim. M-a surprins povestea, nu mă așteptam să se lege așa frumos, cursiv. A reușit chiar să mă țină în priză, în special în momentul întâlnirii lui Marlon (Codin Maticiuc), mafiotul cămătar căruia, din cine știe ce motive, îi plăcea să primească „omagii” flori. Umorul, de asemenea, este la el acasă, vă invit să-l vedeți pe Marius Damian în rochie de mireasă, alergând prin Centrul Vechi și vă veți da seama la ce mă refer. Actorii, tineri, plin de viață și se vedea pasiunea cu care jucau. Pavel Ulici joacă excelent, face un rol de zile mari interpretându-l pe dependentul, aproape distrus, Doru. Vor fi prezenți și câțiva invitați surpriză, precum Virgil Ianțu și domnul Viorel Lis. Vreau să mai menționez cadrele spectaculoase filmate deasupra Bucureștiului, cadre ce pun în valoarea frumusețea Capitalei noastre. În concluzie, este un film care merită toată atenția voastră, un film bine realizat, cu cadre extrem de frumoase, cu actori talentați și care este regizat de Iura Luncașu.

4

Filmul are premiera pe 01 aprilie și este distribuit de Movie Production Entertainment.

Nuntă a la grec 2

2

Da, v-ați prins, în această seară am văzut un film despre și cu foarte foarte mulți greci. O familie mare, mai exact, însă extrem de unită. Este de apreciat o asemenea comunitate, care se respectă și din care nu ai vrea niciodată să pleci. Sau oare așa o fi? Eu zic să o întrebam pe Paris (Elena Kampouris), cred că știe mai bine cum e să faci parte dintr-o așa mare familie de greci. Cu siguranță, mai multe detalii vă voi da eu în recenzia ce tocmai urmează.

Filmul este o continuare a celui de acum aproximativ 14 ani și ne prezintă trăznăile pe care le-a mai făcut cea mai numeroasă familie de greci pe care am văzut-o eu vreodată. Lucrurile stau cam așa, fata lui Toula (Nia Vardalos), Paris, a ajuns la vârsta adolescenței. Se pregătea de balul de absolvire și, implicit, de găsirea unei facultăți pe care să o urmeaze. Avea, firește, multe variante: de la universitatea de lângă casă și familie, până la cele mai îndepărtate din New York. Acum, vă las să ghiciți cam unde și-ar fi dorit sărăcuța Paris să meargă, dar eu mizez pe cel mai îndepărtat loc posibil, mai ales că Gus (Michael Constantine) încerca să îi găsească deja soț. Unul grec desigur, dacă se putea chiar tras din linia lui Alexandru cel Mare (așa ca el !?). O viață destul de agitată, ce să mai, dar stați să vedeți ce mai urmează.

3

În încercarea sa de a demonstra tuturor că el se trage din însuși Alexandru cel Mare, Gus descoperă printre acte că, certificatul lui de căsătorie cu Maria (Lainie Kazan), nu a fost semnat de preot. Astfel, Maria își va dori să retrăiască experiența căsătoriei, dar la un alt nivel, acela pe care și-l dorise ea încă din tinerețe. Acum începe toată nebunia, toată familia (extrem de mare, repet) se mobiliează pentru a reuși să îi căsătorească pe cei doi. Și tare simpatici mai erau ei doi, tachinându-se ca la prima tinerețe. Eu vă las să descoperiți dacă le-a reușit nunta, dar și ce va alege Paris să facă cu privire la facultate, toate acestea mergând la cinema.

1

Pentru primul meu film cu și despre greci, mi-a plăcut mult. Oamenii erau nebuni, nebuni rău, dar într-un sens bun. Sunt extrem de amuzanți și reușesc să stârnească hazul, cam prin tot ceea ce fac sau spun. Sunt niște personaje extrem de delicioase, de la bunicul „autentic” Gus și  bunica Maria, la dezinvolta mătușă Voula (Andrea Martin) și chiar până la săraca Toula, toți sunt foarte bine portretizați. Dacă vreți să vă descoperiți originea greacă, fix pe ei trebuie să îi întrebați, vă vor lămuri în doi timpi și trei mișcări. Să nu uităm de străbunica, un personaj remarcabil (stați cu ochii pe ea). Eu unul am înțeles-o pe Paris, era sufocată efectiv de părinți și de familie în general, dar totuși, era sufocată cu iubire și afecțiune. Acestea sunt cele mai importante valori într-o familie, iar familia noastră de greci o demonstrează din plin. Eu vă invit să vă amuzați alături de cea mai numeroasă și cea mai trăznită familie de greci din cate ați văzut, mergând la film.

4

Filmul are premiera pe 01 aprilie și este distribuit de Freeman Entertainment.

The Other Side of the Door

1

În această seară revin cu o noua recenzie a unui film horror, un gen care mă prinde destul de mult. Este vorba despre ”The Other Side of the Door” sau ”De cealaltă parte a ușii”, un horror despre moarte și cam cum nu poți să o păcălești, niciodată. Subiectul mi-a plăcut mult, m-a captivat și m-a făcut să vreau să ajung cât mai repede în sala de cinema. Lucru ce l-am și făcut, iar acum vă împărtășesc părerile mele despre acestă peliculă, totul în recenzia ce tocmai urmează.

Acțiunea filmului nostru se petrece în India, dar personajele principale sunt din Statele Unite. Cum vine asta? Simplu, din primele minute ale filmului înțelegem că un cuplu tânăr, aflat în India, descoperă că vor avea un copil. Întrucât tatăl se ocupa cu antichități, în special din acea zonă, se hotorăsc foarte repede să își întemeieze proaspăta familie chiar acolo. Acum acțiunea va face un salt de 6 ani și ne va fi prezentată familia, teoretic, în cele mai frumoase momente ale sale. Din păcate, ne vom da repede seama că, Maria (Sarah Wayne Callies) și Michael (Jeremy Sisto) au avut nu unul, ci doi copii. Folosesc trecut deoarece, din motive pe care le vom afla ulterior, băiatul, Oliver (Logan Creran), murise. Rămăsese astfel numai Lucy (Sofia Rosinsky), o fată dulce pe care părinții o iubeau ca pe ochii din cap.

2

Problema este că Maria nu își mai găsea liniștea după cele întâmplate cu Oliver. A fost pusă în fața unui moment greu, care a lăsat urmări grave. A încercat chiar să se sinucidă, pentru că nu mai putea trăi cu gândul că baiatul ei nu mai este. Se simțea foarte vinovată de cele întâmplate (veți înțelege mai multe atunci când veți merge la film) și de „alegerea” făcută, așa că pentru ea viața nu mai avea rost. A reușit să scape cu viață după prima tentativă, dar Piki (Suchitra Pillai), cea care avea grijă de gospodăria lor, văzând în ce stare degrandantă se afla Maria, s-a decis să o ajute. Mai bine se lipsea, aș zice eu, dar nu mai aveam film astăzi dacă se întâmpla așa. Cu alte cuvine, Piki i-a spus despre un loc din apropierea satului său natal, un loc aflat în mijlocul unei păduri, unde se spune că granița dintre cei vii și cei morți este foarte subțire. O învață cum să procedeze pentru a putea lua legătura pentru ultima dată cu fiul ei, Oliver. O și avertizează totodată, îi spune că orice ar face și orice ar auzi, să nu deschidă ușa templului din pădure. Credeți că a ascultat Maria acest sfat? Firește că nu, iar eu vă invit să aflați ce necazuri a putut să aducă acest gest necugetat, precum și dacă a mai putut lua legătura cu Oliver, mergând la cinema.

3

Filmul este destul de înfricoșător, recunosc, însă pe alocuri este destul de previzibil. Dispune, desigur, de tehnicile specifice filmelor de groază, dar nu șochează cu ceva anume. Morala care se desprinde de pe urma acestul film ar fi că nu este bine să încerci să schimbi destinul, cu atât mai puțin să fentezi moartea. E foarte important să dai dovadă de stăpânire și de auto-control, lucruri de care nu a dat dovadă Maria, astfel, s-a întâmplat ce s-a întâmplat (aflați detaliat în film, nu vă faceți griji). Părerea mea este că subiectul a fost foarte bun, dar că se putea pune în scenă și mai bine de atât. Durata filmului este de 96 de minute, un timp destul de decent zic eu, nu am simțit când au trecut, au curs lin și asta e bine. Trebuie să vă mai spun că, printre „personajele” filmul, se află și un câine extrem de simpatic și de jucăuș. Concluzionând, după „The Other Side of the Door”, e bină să vă asigurați de două ori înainte să deschideți o ușă, și mai presus de toate, să ascultați de avertismente.

4

Filmul are premiera pe 01 aprilie și este distribuit de Odeon Film.

Dragoste

1

Aseară am văzut filmul „Dragoste” sau ”Love 3D”, care da, este în format 3D. Un film care din postere și trailer pare foarte explicit ca să zic așa. Realitatea? Da, chiar este explicit, pe alocuri chiar extrem, însă ideea din spate este una cât se poate de sinceră: dragostea. Da, este un film despre dragoste pură, exprimată în mare parte prin actele sexuale dintre parteneri. Mi-a plăcut, a fost „dur”, m-a implicat emoțional și asta am apreciat la acest film. Firește, trebuie amintit încă de pe acum, chiar este interzis celor sub 18 ani și chiar, de ce nu, cardiacilor. Mai multe detalii în recenzia ce urmează.

Da, avem de-a face cu un film care tratează o temă veche de când lumea, dragostea, dragostea pură și liber exprimată, fără ocolișuri și perdele. Se pare că regizorul Gaspar Noé ne propune în acest film, o dragoste tradusă prin raporturile sexuale dintre parteneri. Cu alte cuvinte, dragoste, unde se aplică ambele înțelesuri ale termenului. Pe alocuri poate că s-a exagerat puțin ideea, sunt câteva scene care parcă arată puțin prea mult, dar per total se poate privi ca o viziunea desăvârșită a regizorului. Acesta spunea că este artă și că arta se poate face din orice, inclusiv din… dragoste.

5

Povestea nu vreau să o detaliez foarte mult, însă pot să vă spun că acțiunea se petrece în Paris. Personajul principal este Murphy (Karl Glusman), un american ce venise să studieze arta cinematografiei la Paris. Acesta o va cunoaște pe Electra (Aomi Muyock), o tânără pictoriță ce avea aspirații înalte. Cei doi se îndrăgostesc repede unul de celălalt și așa începe o frumoasă poveste de dragoste. Asta cel puțin teoretic, căci, acum e acum: filmul începe prin a ni-l prezenta pe Murphy așezat la casa lui, căsătorit, cu copil (foarte simpatic copilul), dar soția nu era această Electra. Așadar se naște această enigmă, Electra, și povestea dintre cei doi. Trecutul parcă îl bântuie și acum pe Murphy și nu îi dă pace. Are un puternic conflict interior, aparent declanșat de un telefon îngrijorător. Cu ajutorul lui Murphy, prin tehnica rememorării, vom reuși să punem piesele de puzzle cap la cap și să aflăm despre tumultul ce încă îl macină neîncetat. Eu vă invit să aflați despre toată povestea tumultoasă de dragoste a lui Murphy, dar și de ce nu este acum cu ea, totul mergând la cinema.

2

Filmul prezintă cu lejeritate scene explicite de sex, totul pentru a explica sentimentul pur de dragoste. După părerea mea, da, mi se pare o abordare inedită și bine gândită, însă sunt câteva scene care par desprinse din filmele porno. Regizorul Gaspar Noé spune despre acest film că „Love nu este un film porno, ci un film cu multe scene de dragoste”. Un alt lucru destul de ciudat, este faptul că filmul este în format 3D, personal nu cred că aduce un mare plus, dar în orice caz, îți oferă o imagine mult mai realistă asupra poveștii. Mi-a plăcut foarte mult modul de prezentare a poveștii, întreg filmul este compus din multe secvențe aleatoare, fapt ce oferă o senzație ușoară de confuzie. Totul este, într-un fel, atemporal, nu există o ordine cronologică de prezentare a faptelor, privitorul trebuie să le îmbine asemeni pieselor de puzzle. De asemenea, mi-a plăcut foarte mult coloana sonoră folosită, în special din timpul scenelor de dragoste, conferă o anumită stare de „relaxare”. În concluzie, este un film interesant, care prezintă sentimentul puternic de dragoste, într-un alt mod și merită văzut. Mare atenție însă la rating, filmul este interzis celor sub 18 ani.

4

Filmul are premiera pe 18 martie și este distribuit de Independența Film.

Dăm startul campaniei „Adoptă un film românesc”

poster-web-updated

Astăzi demarăm campania „Adoptă un film românesc”, un proiect ambițios și totodată necesar pentru industria de film românesc. Ideea este că producțiile românești nu sunt apreciate, de cele mai multe ori, la adevărata lor valoare. În ultimul timp am urmărit mai multe filme românești bune, unele chiar foarte bune, dar care nu s-au bucurat de notorietate așa cum ar fi meritat. Prin urmare se naște acest proiect, cu speranța că filmului românesc i se va mai da o șansă.

Zilele trecute am fost invitat de Bogdan să fac parte din această campanie, iar eu m-am bucurat că am ocazia să fac parte din această mișcare. Am, așadar, plăcerea să vă anunț că fac parte din echipa de 10 bloggeri care susține acest demers. Primul film al campaniei este „Minte-mă frumos în Centrul Vechi”. În continuare vă las câteva detalii despre acesta.

Iubiți și apreciați pe scenele teatrelor din București, actorii Pavel Ulici și Nicoleta Hâncu vor putea fi văzuți pentru prima dată în roluri principale într-o comedie românească: Minte-mă frumos în Centrul Vechi.

Ei sunt Doru și Dora, un cuplu de tineri actori a căror poveste de dragoste trece prin multe încercări. Ițele se încurcă și se descurcă, iar de asta se fac vinovați atât colegii lor de la teatru, cât și personajele din exterior, care pun umărul la realizarea celei mai nebune comedii românești ale anului. Minte-ma frumos în Centrul Vechi se lansează pe 1 aprilie și asta nu e o păcăleală!

Filmul regizat de Iura Luncașu, reunește nume tinere ale scenei teatrului românesc: Pavel Ulici, Nicoleta Hâncu, Antoaneta Zaharia, Marius Damian, Sorin Miron, Alexandru Unguru, Aida Economu, Diana Roman, dar și nume cunoscute și apreciate din lumea filmului: Coca Bloos, Adriana Trandafir, Emilian Oprea şi George Pişteranu. Alături de ei apar și vedete tv, precum Viorel Lis, Codin Maticiuc şi Virgil Ianţu

„Minte-mă frumos în Centrul Vechi”, cea mai tare comedie românească a anului, se lansează în cinematografe pe 1 aprilie.

Seria Divergent: Allegiant

8

În această seară am fost din nou prins într-un univers distopic, fiind vorba despre ultima parte din seria Divergent. Da, ultima, dar cum am fost învățați deja, această ultimă parte este împărțită la fel ca multe altele de dinaintea ei (rețeta succesului în ultimii ani). Deci vă spun de pe acum, asta în caz că nu știați, va mai fi un film care să închidă frumoasa serie. Astăzi am prins gustul, am fost amăgiți frumos, urmând ca finalul să îl savurăm într-o altă zi. Dar mie unul mi-a plăcut această amăgire, și încă foarte mult, a fost un film așa cum trebuie, cu de toate cum ar zice unii. Să vă povestesc puțin mai multe în recenzia ce urmează, dar nu foarte multe, că să nu vă răpesc plăcerea de a descoperi singuri.

1

Lucrurile pleacă cam de unde au rămas și anume de la momentul descoperirii, de către Tris (Shailene Woodley), a straniului mesaj care spunea că lumea înconjurătoare este mult mai mare decât au cunoscut ei până atunci și că trebuie să afle adevărul din spatele zidurilor. Problema a fost că, odată învinsă Jeanine, Evelyn (Naomi Watts) a preluat puterea și a interzis trecere dincolo de zid. A pus soldați peste tot ca să se asigure că nimeni nu părăsește orașul. Pe lângă asta a început o serie de „procese” prin care îi pedepsea pe toți cei vinovați. Printre aceștia se număra, firește, și Caleb (Ansel Elgort), fratele lui Tris. Acum, vă las să aflați dacă Tris a uitat sau nu, de propria-i familie. Cu ajutorul lui Four (Theo James), va încerca să găsească o modalitate de a trece dincolo de zid.

4

Care era pe scurt planul? Să treacă zidul și să descopere ce mistere ar fi putut fi dincolo de el. Așa că se prefigurează o echipă, ce îl va cuprinde și pe Peter (Miles Teller), acest dute-vino dintr-o tabără în alta. Cum era de așteptat, vor escalada zidul, dar nu fără să plătească un cost, și vor ajunge în adevărata „lume”. Peste ce vor da acolo este de neimaginat: tot peisajul este de un roșu cărămiziu, totul contaminat, iradiat, roșul predomină peste tot. Apa care mai curge este tot roșie, până și ploaia, ai impresia că plouă cu sânge. Un peisaj cumplit, care te face să te întrebi ce s-a întâmplat în tot acest timp, departe de ei. Cam asta vreau să faceți și voi, să vă întrebați, iar râspunsul să îl aflați mergând la cinema. Vă spun doar că nimic nu este cum pare a fi și trebuie să fiți foarte atenți. Și încă ceva, mai multe veți afla de la domnul directorul David (Jeff Daniels).

6

Părerea mea este că, încă o dată, filmul, ca și tehnică de redare, îmbogățește foarte mult experiența trăită. A citi este una, dar a pune în scenă toate detaliile atât de frumos, cum este cazul Allegiant, este un lucru deosebit. Filmul are acțiune cât cuprinde, te face mai curios pe măsură ce se derulează și te ține în priză pe toată perioada. Nu consider că a avut timpi morți și că acțiunea a curs frumos. În rest, ideea care stă la baza acestui univers distopic, este una foarte interesantă (fără grijă, o veți afla când mergeți la film) și, într-o oarecare mică măsură, plauzibilă. Ca și alte precizări, umorul se face simțit prin replicile lui Peter, acest oportunist incurabil, iar rolul lui Jeff Daniels îi vine, de departe, mânușă. Pentru fanii seriei, recomandarea mea este să se grăbească la cinema, asta mai ales în contextul în care, premiera în România este cu o săptămână mai devreme decât cea din Statele Unite.

3

Filmul are premiera pe 11 martie și este distribuit de Freeman Entertainment.

60 Minutes

1

Astăzi revin cu un nou articol din categoria „Diverse” și este vorba despre o nouă experiență cu evadările. Da, se pare că am noroc cu escape room-urile, căci și de această dată, în trei camere am fost, și din toate am evadat cu succes. Bine, le acord meritele colegilor mei Andreea, Iulia, Andrei și Alex, să ne înțelegem. Dar să ne concentrăm pe camere, zic. Este vorba despre cele trei camere ale celor de la 60 Minutes: Prison Break, Black Magic și I Spy.

În Prison Break, așa cum sugerează și numele, trebuie să evadezi din închisoare. Ai la dispoziție 60 de minute și coechipierii, coechipieri care sunt împărțiți, jumătate într-o celulă, iar cealaltă jumătate în altă celulă. Acestea sunt perete în perete și deci veți putea colabora, lucru ce este extrem de indicat de altfel. Camera mi-a plăcut foarte mult, este autentică, chiar m-am simțit ca într-o celulă de închisoare. Este extrem de ingenioasă și de bine gândită. Foarte multe detalii subtile și tehnologie sunt încorporate cu finețe în această cameră. Cu alte cuvinte, dacă doriți să vă testați abilitățile de evadare, acesta este camera perfectă pentru voi. Noi am reușit să evadăm în 54 de minute.

4

Black Magic ne oferă o altfel de experiență, aceea de a fi vrăjitor. Povestea acestei camere este simplă: Regele aude de o poțiune magică ce poate oferi tinerețe veșnică și te trimite să o găsești pentru el. Pentru asta trebuie să te aventurezi în coliba vrăjitoarei, acolo unde te așteaptă pericole la fiecare pas și indicii. Este o cameră deosebită prin design și atmosferă. Mirosul specific, parcă de cozonac, îți îmbie nările și te invită să cauți râvnita poțiune. Dar nu trebuie să prisosești prea mult, căci în 60 de minute vrăjitoare se va întoarce și te va prinde. Noi ne-am descurcat destul de bine, în doar 30 de minute am reușit să găsim mult dorita poțiune. Tu cum o sa reușești?

2

În final am mers în I Spy, acolo unde ne-am transformat în niște veritabili spioni guvernamentali. Misiunea noastră era pe cât de simplă, pe atât de grea: să găsim o servietă și să ieșim teferi cu ea. Camera solicită destul de multă atenție, așa că mare grijă. Este ceva mai simplă în decor, dar parcă îți oferă o libertate de gândire și este foarte realistă. Noi zicem că ne-am descurcat decent, 37 de minute, rămâne de văzut cum vă veți descurca voi.

3

Pentru a vă putea încerca și voi măestria în una din cele trei camere sau, de ce nu, în toate trei așa cum am făcut noi, îi puteți găsi pe cei de la 60 Minutes pe strada I.L. Caragiale nr. 29. De asemenea puteți accesa pagina lor de facebook sau site-ul 60minutes.ro pentru rezervări. Eu vă urez mult noroc la evadat!

Aventuri în Pattaya

2

Când am auzit pentru prima dată de acest film, nu i-am dat prea mari șanse, recunosc. Am crezut că va fi destul de ciudat și plictisitor. Ei bine, acum, după ce l-am văzut, pot să spun că mi-am mai schimbat părerea puțin. Ciudățel a fost, n-am ce zice, dar nu și plictisitor, a fost o comedie care m-a destins. Aventuri în Pattaya, este un film franțuzesc, care ne prezintă peripețiile a trei prieteni în Pattaya. Dacă nu știați până acum, Pattaya este o stațiune din călduroasa și îndepărtata Thailanda. Mai multe detalii în recenzia ce urmează.

Filmul ni-l introduce prima dată pe Francky (Franck Gastambide), un adevărat Vin Diesel wannabe (da, chiar semăna izbitor), care fusese părăsit de iubita lui Lilia (Sabrina Ouazani). Încă cu gândul la ea ne va povesti cum a început relația lor, dar și cum a ajuns să ia sfârșit. Pentru a-l mai scoate din stare, prietenul său cel mai bun, Krimo (Malik Bentalha), vine cu o propunere de senzație: să plece la vărul său Reza (Ramzy Bedia), tocmai în Thailanda. Krimo încerca să devină popular pe internet, a încercat să cânte, să facă vlog, să se ia fără rost de oameni, dar nu-i prea ieșea. Asta până într-o zi când a devenit viral, cu un filmuleț în care mânca bătaie. Vă dați seama de pe acum, cu ce personaje avem de-a face.

3

Pentru a ajunge în Thailanda aveau nevoie de bani, iar lui Krimo îi vine o idee, nu neapărat strălucită, dar totuși o idee. În acea perioadă, un fost mafiot francez, proaspăt ieșit din închisoare, se convertise la budism. Pe lângă budism, acesta se ocupa și cu luptele ilegale între pitici. Căuta un rival pentru ucenicul său și oferea transportul și cazarea gratuite, pentru oricine dorea să îl confrunte în luptă directă pe acesta. Astfel, Krimo propune să se folosească de vecinul lor din ghetou pitic (Anouar Toubali) și să poată pleca frumușel în Pattaya. Piticul nu mai vorbise cu ei din clasa a treia, dar, dorind să le câștige compasiunea, va accepta să meargă cu ei la… Mecca. Da, era și foarte credincios acest pitic, ce pot spune. Ajunși în aeroportul din Thailanda vor fi repede preluați și duși la templul mafiotului, acolo unde avea să aibă loc confruntarea. Le-a cam stat inima în loc personajelor noastre, când au văzut că nu e de glumit cu acest marocan. Ce s-a întâmplat după, vă las să aflați singuri la cinema, vă asigur că a fost nebunie curată.

1.jpg

Per total mi-a lăsat o impresie bună, cel puțin mult mai bună decât o aveam la început. Este o comedie nebună, la care se râde, sunt suficiente faze și dialoguri care stârnesc hazul. Personajele noastre sunt hilare prin modul lor de a fi. Francky, acest Vin Diesel din ghetou ce mergea de 3 ori pe săptămână la sală, este îndrăgostit nebunește de Lilia, care îl tratează cu dispreț. Krimo încearcă să aibă experiența vieții lui în Thailanda, dar parcă nu reușește decât să încurce lucrurile, iar piticul, piticul va suferi transformarea vieții lui. Despre toate acestea însă, în filmul Aventuri în Pattaya, la cinema.

4

Filmul are premiera pe 11 martie și este distribuit de Odeon Film.

Zootopia

1

A sosit și ziua așteptată, astăzi am mers la cea mai noua animație Disney: Zootropolis sau Zootopia. Pe când vedeam pentru prima oară trailer-ul, am știut că această animație nu trebuie ratată. Și mare dreptate am avut, căci a fost un deliciu, atât pentru ochi cât și pentru urechi (Shakira s-a făcut vinovată). Mai multe o să vă povestesc în recenzia ce tocmai urmează.

ZOOTOPIA

Zootropolis, sau locul unde toate animalele trăiesc împreună, în pace și armonie, aici se va desfășura acțiunea din animația noastră. Până să ajungem acolo, trebuie să vă povestesc despre Judy Hopps (Ginnifer Goodwin), cel mai perseverent iepuraș din câți am văzut eu până acum. De o ambiție ieșită din comun, micuța Judy și-a prăpus încă de mică, să devină polițist în faimoasa metropolă. Deși toți o luau în derâdere sau o descurajau (inclusiv părinții), totul din cauza prejudecăților cu privire la specia ei, aceasta va reuși să dea dovadă de perseverență și, chiar să ajungă primul ofițer de poliție iepure. Așa că vedeți voi, Judy ne oferă o lecție de viață importantă, pe care nu trebuie să o uităm.

2

Ajunsă în Zootropolis, în prima ei zi de muncă, Hopps spera să primească un caz pe măsura pregătirii ei (doar terminase prima din clasa ei). Ce s-a întâmplat însă? Șeful ei, Bogo (Idris Elba), o va trimite să dea amenzi pentru locurile de parcare. Puțin cam dezamăgitor pentru micuța Judy, însă își va face treaba ca la carte. Ba chiar va avea ocazia să îl întâlnească pe Nick (Jason Bateman), pe care îl va și ajuta. Deși era „instruită” de mică asupra vicleniei vulpii, a încercat să îi dea o șansă bunului Nick. Da, era tare bun Nick, dar la smecherie, căci o va păcăli frumușel pe Judy. Bine, drept vorbind, problema ei principală nu era Nick, ci faptul că nu i se oferă mai multă încredere. Cu toate acestea, va avea momentul ei, de care va profita. Presat de o soție îngrijorată, Bogo n-are de ales decât să îi ofere lui Judy șansa vieții ei: o include în cazul de dispariție în mod misterios, a unor animale din Zootropolis. Acum, simpatica Judy va avea posibilitatea de a arăta tuturor de ce este în stare. Nimic nu este întâmplător în viață, va fi nevoită să coopereze cu șiretul Nick, iar eu vă invit să aflați motivul din spatele tuturor disparițiilor, precum și dacă Judy va reuși să pună capăt pericolului care pândește gloriosul Zootropolis, mergând la cinema.

3

Este o animație care m-a surprins, nu mă așteptam la atâta atenție la detalii. Foarte bine scoase în evidență diversele caracteristici ale animalelor și folosite în mod ingenios. Despre ideea în sine de Zootropolis, de o societate în care toate animalele se înțeleg și au renunțat la sălbăticia lor, nu am cuvinte. Măreția și grandoarea orașului te lasă mască, toate acele tipuri de relief speciale, nu fac altceva decât să transmită foarte clar munca de creație depusă pentru un astfel de film. Sunt foarte multe faze amuzante, lumea a râs, ce să vă mai zic de scenele cu leneși, care m-au amuzat teribil. Per total a fost gândit foarte bine, are multe răsturnări de situație și cu siguranță nu trebuie să-l ratați. Nu-mi rămâne să vă mai spun decât că vă aștept în Zootropolis.

4

Filmul are premiera pe 04 martie și este distribuit de Forum Film.

Brasseria Cotroceni

6

Săptămâna trecută am avut plăcerea de a merge la deschiderea oficială a Brasseriei Cotroceni. Un eveniment frumos unde m-am simțit bine alături de prieteni. Este dispusă în zonă centrală, ușor accesibilă, pe strada Ernest Djuvara nr. 3, în apropierea Grădinii Botanice. Design și estetică foarte plăcute, ambientul pe măsură, iar eu pot să spun că m-am simțit minunat. Pentru a vedea ce am servit, dar și pentru a vă face o idee asupra localului, voi lăsa aici câteva poze.

1

Brasserie Cotroceni a luat ființă în baza conceptului de eclectism și aduce diferite doctrine într-unul singur. Rezultatul sfidează banalul cu ajutorul unui concept inovativ de fusion cooking, un urban-contemporan. Localul se află situat într-o zonă încărcată de istorie, într-un cartier boem al Capitalei. Acesta reușește să îmbine cu stil caramida albă a pereților cu ziarele inserate inteligent în meniu, burlanele de inox cu elemente decorative din lemn curat. Toate mesele din brasserie au întotdeauna flori proaspete și în proximitatea lor poți găsi albume cu lucrările unor pictori celebri precum Vincent Van Gogh, Gustav Klimt sau Pablo Picasso. De asemenea, clipele colorate intens de rafinament nu se opresc aici. Pentru cei care au noroc să viziteze localul în timpul prânzului, meniul zilei este scris întotdeauna pe pânză și așezat pe mici șevalete la masă.

5

Deși numele te duce mai curând cu gândul la conceptele de restaurante franțuzești, Brasserie Cotroceni e mai mult decât atât. Aici găsești elemente de bucătărie austriacă, nemțească, italiană, dar și tradițional românească. Tot aici poți comanda platouri cu preparate aduse tocmai din inima Maramureșului, în special produse uscate și afumate cu lemn de fag și brad aduse din adâncul pădurilor bucovinene. Pe acestea le-am încercat noi și pot să vă spun, au fost un adevărat deliciu.

2

Acum, o să vă întrebați probabil, ce caută aici un articol care nu are legătură cu filmele. Așadar, întrucât în ultima perioadă am luat parte la mai multe evenimente deosebite, m-am decis să deschid un fel de rubrică de „Diverse”, unde să mai scriu din când în când și experiențe de acest gen. Subiectul central abordat de mine pe blog, rămâne filmul.